Expeditie Kazahstan 2009

Scurta descriere a situatiei  Marii Aral

Lacul Aral este un bazin endoreic inchis (mare inchisa in traditia geografica rusa), situat intre Kazahstan (la nord) si Uzbekistan (la sud), alimentat de raurile Amudaria si Sardaria. In traducere, numele sau este “ marea insulelor”, datorita celor peste 1500 de insule ce se gaseau in trecut in aceasta mare. Adancimea maxima este de 31 m.

In prezent, au mai ramas 3 lacuri in bazinul Aral, Aralul de Mic (sau Aralul de Nord) si cele doua bazine (estic si vestic) ale Aralului de Mare (sau Aralul de Sud). Aralul Mic este alimentat de Sardaria (Kazahstan), iar Aralul de Sud de Amudaria (Uzbekistan).

Deturnarea apelor celor doua rauri ce alimentau Marea Aral (Amudaria si Sardaria) prin cosnstruirea canalelor pentru irigarea desertului, a dus la scaderea suprafetei acesteia si la o crestere considerabila a salinitatii. Daca in anul 1960, suprafata Aralului era de 68,5 mii km2, in 2004 s-a redus cu 75%, iar in 2007, 90% din suprafata ce in trecut era acoperita de apele Aralului devenise uscat. Nivelul marii a scazut cu 20 m, iar salinitatea apei a crescut pana la 100g/l (valoarea medie a salinitatii apei de mare este de 35g/l). Industria piscicola din zona, altadata prospera (40.000 deangajati) a fost practic distrusa si fostele orase porturi, situate de-a lungul tarmului, au devenit cimitire de vapoare. Orasul-port Aralsk, situat in nordul marii, ajunsese sa fie situat la zeci de km de apa.

In 1987, Aralul s-a separat in doua bazine, Aralul Mare (Sudic) si Aralul Mic (Nordic). Un canal artificial a fost construit pentru a uni cele doua lacuri, dar incepand cu 1999, acest canal nu a mai fost functional, datorita scaderii suprafetei de apa. Nivelul apei a continuat sa scada, iar in 2003, Aralul Mare (Sudic) s-a separat in alte doua lacuri (Aralul Vestic si Aralul Estic).

Pentru Aralul de Nord (Kazahstan) au fost derulate si sunt in derulare proiecte de reabilitare, rezultatele fiind deja vizibile. Nivelul apei a crescut cu peste 8m, salinitatea apei a scazut si industria piscicola a renascut partial, au aparut schimbari microclimatice (formarea norilor si reintoarcerea ploielor de primavara). Orasul Aralsk se afla acum doar la 25 km de apa, existand planuri ca acesta sa redevina in viitor un port functional.

In ceea ce priveste Aralul de Sud, situatia este mai putin optimista. Uzbekistanul nu

intentioneaza sa renunte la folosirea apleor Amudariei pentru irigarea culturilor de bumbac (Uzbekitanul se situeaza pe primele locuri la productia de bumbac la nivel mondial) si de asemenea, este interesat de resursele de petrol ce urmeaza a fi exploatate pe fostul fund al Marii Aral. Prin urmare, in cazul in care politica Uzbekistanului va ramane neschimbata si nu se vor lua masuri de reabilitare a Aralului de Sud, potrivit ultimelor estimari, partea de est a  acestuia va disparea complet in 15 ani, iar partea de vest in 50-125 de ani.

Secarea Marii Aral este considerat un dezastru ecologic la nivel mondial. Scaderea

suprafetei acvatice, cresterea salinitatii, poluarea (datorata proiectelor industriale, testarii de armament si aportului de pesticide si fertilizatori) au distrus aproape in totalitate flora si fauna

Marii Aral. Vantul ce transporta saruri si nisip de pe fundul fostei mari distruge recoltele,

polueaza apa si genereaza probleme de sanatate populatiei din regiune (in special boli de plamani). Scaderea suprafetei marii Aral a avut si consecinte microclimatice, verile devenind mai fierbinti si uscate, iar iernile mai lungi si mai geroase.